joi, 28 ianuarie 2010

Amintiri din copilarie - 1

Discutam zilele trecute cu colegii despre tot felul de intamplari care ne-au ramas in minte de cand eram copii. Ei bine intamplarea de mai jos nu a avut loc in copilarie, mai degraba in adolescenta, insa poate intra cu usurinta intr-un top al amintirilor amuzante.

In fata blocului unde stateam se afla acum vreo 5 ani o ghereta. O ghereta alba ramasa acolo de pe vremea comunismului, acel tip de ghereta unde se vindeau lapte si iaurt la "sticla de sticla" (cu siguranta le stiti, iar daca nu le mai stiti erau acelel ghereta unde era coada mare). Se transformase la momentul respectiv intr-un mic magazinas de cafea, alune, biscuiti etc. si tot din cauza asta a fost numit de noi, clientela fidela, MACINATORUL. In spatele Macinatorului... un atelier de cizmarie.

Killtec este o marca de adidasi de o calitate extrem de proasta. Si cum tocmai se dezlipisera ii zic Oanei intr-o dimineata:

EU: - Hai si cu mine pana la Cultural sa lipesc adidasii!
EA: - Pai de ce sa mergem pana acolo... poti sa ii lipesti aici...la Macinatorul.
EU: - Pai ce? Lipesc incaltaminte si la Macinatorul?

Si aici este momentul in care nu am observat zambetul diabolic de pe fata ei :)

EA: - Bineinteles! Haide!

Ajungem amandoi la 50 de metri de ghereta macinatorului si zic:

EU: - Mie mi-e rusine! Nu pot sa ma duc... hai la Cultural.
EA: - Hai ca ma duc eu si intreb daca lipesc adidasi dupa care te chem.
Eu: - Phiu...credeam ca nu mai zici odata!

Se duce Oana la ghereta, baga capul prin ghiseul mic, schimba 2-3 replici cu vanzatoarea si imi face semn sa vin.
Plin de curaj, cu o miscare scurta scot adidasii din punga, ii bag prin ghiseu, dau peste macinatorul de cafea si zic:

- Sar'mana am si eu adidasii astia de lipit!
Vanzatoarea stupefiata!
Oamenii de la coada bufniti toti in ras!
Oana cu spatele rosie de ras!
Eu cu o fata tampita nu stiam ce se intampla.

Vanzatoarea cu jumatate de gura:
- Stiti cred ca mai bine mergeti la atelierul din spate...

Inghit in sec, scot cu greu adidasii prin ghiseu si ma indrept nervos catre Oana care nu mai putea de ras:

EU: - O sa te tin minte toata viata pentru chestia asta! Ce naiba ai vorbit cu vanzatoarea aia cand m-ai chemat?
Ea: - Am intrebat-o daca are seminte la punga!!!!

Si uite asa de fiecare data cand trecem pe langa locul unde se afla Macinatorul ma intreaba mereu daca am ceva incaltaminte de lipit.

marți, 19 ianuarie 2010

Priceless


Dimineata sunteti cei mai frumosi


Este minunat sa te trezesti primul. E pacat sa pierzi o astfel de imagine in care protagonistii se potrivesc atat de bine. Amandoi ar putea dormi toata ziua :)Amandoi pot schimba starile intr-o secunda. Amandoi pot sa fie cei mai dragalasi si in acelasi timp ... sa nu fie atat de dragalasi. Amandoi pot iubi neconditionat.